Directiva 2008/52/CE

DIRECTIVA 2008/52/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

DIRECTIVA 2008/52/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ?I A CONSILIULUI din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civil? ?i comercial?

PARLAMENTUL EUROPEAN ?I CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, având în vedere Tratatul de instituire a Comunit??ii Europene, în special articolul 61 litera (c) ?i articolul 67 alineatul (5) a doua liniu??, având în vedere propunerea Comisiei, având în vedere avizul Comitetului Economic ?i Social European (1), hot?rând în conformitate cu procedura prev?zut? la articolul 251 din tratat (2), întrucât:

(1) Comunitatea ?i-a stabilit ca obiectiv men?inerea ?i dezvoltarea unui spa?iu de libertate, securitate ?i justi?ie, în cadrul c?ruia se asigur? libera circula?ie a persoanelor. În acest scop, Comunitatea trebuie s? adopte, printre

altele, m?suri în domeniul cooper?rii judiciare în materie civil? care sunt necesare bunei func?ion?ri a pie?ei interne.

(2) Principiul accesului la justi?ie este fundamental ?i, în vederea facilit?rii accesului la justi?ie, Consiliul European, în cadrul reuniunii sale de la Tampere din 15 ?i 16 octombrie 1999, a solicitat crearea de c?tre statele membre a unor proceduri alternative, extrajudiciare.

(3) În mai 2000, Consiliul a adoptat Concluziile privind metodele alternative de solu?ionare a litigiilor în materie civil? ?i comercial?, afirmând c? stabilirea principiilor de baz? în acest domeniu este un pas esen?ial în vederea înlesnirii evolu?iei ?i a func?ion?rii corespunz?toare a procedurilor extrajudiciare pentru solu?ionarea litigiilor în materie civil? ?i comercial? care s? duc? la simplificarea ?i îmbun?t??irea accesului la justi?ie.

(4) În aprilie 2002, Comisia a prezentat o Carte verde privind metodele alternative de solu?ionare a litigiilor în materie civil? ?i comercial?, în care a examinat situa?ia actual? în ceea ce prive?te metodele alternative de solu?ionare a litigiilor în Uniunea European? ?i a ini?iat o vast? consultare cu statele membre ?i cu p?r?ile interesate privind posibilele m?suri de încurajare a utiliz?rii medierii.

(5) Obiectivul de a asigura un acces mai bun la justi?ie, ca parte a politicii Uniunii Europene de instituire a unui spa?iu de libertate, securitate ?i justi?ie, ar trebui s? includ? accesul la metode de solu?ionare a litigiilor atât pe cale judiciar?, cât ?i extrajudiciar?. Prezenta directiv? ar trebui s? contribuie la buna func?ionare a pie?ei interne, în special în ceea ce prive?te disponibilitatea serviciilor de mediere.

(6) Medierea poate asigura o solu?ionare extrajudiciar? eficient? din perspectiva costurilor ?i rapid? a litigiilor în materie civil? ?i comercial? prin intermediul unor proceduri adaptate nevoilor p?r?ilor. Este mai probabil ca acordurile rezultate din mediere s? fie respectate voluntar ?i s? men?in? o rela?ie amiabil? ?i durabil? între p?r?i. Aceste avantaje sunt ?i mai pronun?ate în situa?iile care prezint? elemente de extraneitate.

(7) Pentru a promova în continuare utilizarea mai intens? a medierii ?i pentru a asigura un cadru juridic previzibil p?r?ilor care recurg la mediere, este necesar? introducerea unei legisla?ii cadru, care s? abordeze, în special, aspecte esen?iale ale procedurii civile.

(8) Dispozi?iile prezentei directive ar trebui s? se aplice numai medierii în cazul litigiilor transfrontaliere, dar nimic nu ar trebui s? împiedice statele membre în a aplica aceste dispozi?ii în egal? m?sur? procedurilor interne de mediere.

(9) Prezenta directiv? nu ar trebui s? împiedice în niciun fel folosirea tehnologiilor moderne de comunicare în cadrul procedurii de mediere.

(10) Prezenta directiv? ar trebui s? se aplice procedurilor în care dou? sau mai multe p?r?i ale unui litigiu transfrontalier încearc?, din proprie ini?iativ?, s? ajung? la un acord amiabil în privin?a solu?ion?rii litigiului dintre ele, cu asisten?a unui mediator. Aceasta ar trebui s? se aplice în materie civil? ?i comercial?. Totu?i, directiva nu ar trebui s? se aplice în cazul drepturilor ?i obliga?iilor de care p?r?ile nu pot dispune în mod liber potrivit legisla?iei aplicabile corespunz?toare. Astfel de drepturi ?i obliga?ii se reg?sesc în special în dreptul familiei ?i în dreptul muncii.

(11) Prezenta directiv? nu ar trebui s? se aplice negocierilor precontractuale ?i nici procedurilor cvasijudiciare, precum anumite sisteme de conciliere judiciar?, sisteme de solu?ionare a plângerilor consumatorilor, arbitrajul ?i deciziile exper?ilor, sau procedurilor în cadrul c?rora persoanele sau organele care conduc procedura emit o recomandare oficial?, ce poate fi obligatorie sau nu, privind solu?ionarea litigiului.

(12) Prezenta directiv? ar trebui s? se aplice cazurilor în care o instan?? trimite p?r?ile s? recurg? la mediere sau în care dreptul national prevede medierea. Mai mult decât atât, în m?sura în care un judec?tor poate actiona ca mediator în conformitate cu dreptul national, prezenta directiv? ar trebui s? se aplice de asemenea medierii efectuate de un judec?tor care nu este implicat în nicio procedur? judiciar? conex? domeniului sau domeniilor litigioase. Aplicarea acestei directive nu ar trebui, îns?, s? fie extins? la demersurile instantei sau ale judec?torului sesizat cu solutionarea unui litigiu, în contextual procedurii judiciare privind litigiul respectiv, sau la cazurile în care instanta sau judec?torul sesizat solicit? asistent? sau consiliere din partea unei persoane competente.

(13) Medierea prev?zut? în prezenta directiv? ar trebui s? constituie o procedur? voluntar? în sensul c? p?rtile sunt ele însele responsabile de procedur? si o pot organiza dup? cum doresc si încheia în orice moment.

Totusi, instantele ar trebui s? aib? posibilitatea de a stabili în temeiul dreptului national termene în care s? se desf?soare procedura de mediere. De asemenea, instantele ar trebui s? poat? atrage atentia p?rtilor asupra posibilit?tii de a recurge la mediere ori de câte ori este cazul.

(14) Nicio dispozitie a prezentei directive nu ar trebui s? aduc? atingere legislatiei nationale în temeiul c?reia recurgerea la mediere este obligatorie sau face obiectul unor stimulente sau sanctiuni, cu conditia ca o astfel de legislatie s? nu împiedice p?rtile s? îsi exercite dreptul de acces la sistemul judiciar. De asemenea, nicio dispozitie a prezentei directive nu ar trebui s? aduc? atingere sistemelor actuale de autoreglementare în domeniul medierii, în m?sura în care acestea abordeaz? aspecte nereglementate de prezenta directiv?.

(15) Pentru a asigura securitatea juridic?, prezenta directiv? ar trebui s? indice data care se ia în considerare pentru a determina dac? un litigiu pe care p?rtile încearc? s? îl solutioneze pe calea medierii este sau nu un litigiu transfrontalier. În absenta unui acord scris, se consider? c? p?rtile decid s? recurg? la mediere în momentul în care iau m?suri specifice în vederea initierii procedurii de mediere.

(16) Pentru a asigura încrederea reciproc? necesar? cu privire la confidentialitate, la efectul asupra dec?derii si a prescriptiei si la recunoasterea si executarea acordurilor rezultate în urma medierii, statele membre ar trebui s? încurajeze, prin orice mijloace pe care le consider? potrivite, formarea mediatorilor si introducerea unor mecanisme eficiente de control al calit?tii în ceea ce priveste furnizarea serviciilor de mediere.

(17) Statele membre ar trebui s? defineasc? astfel de mecanisme, care pot include recurgerea la solutii disponibile pe piat?, si nu ar trebui s? li se solicite asigurarea vreunei finant?ri în acest sens. Aceste mecanisme ar trebui s? urm?reasc? mentinerea flexibilit?tii procedurii de mediere si a autonomiei p?rtilor si garantarea faptului c? medierea este efectuat? de o manier? eficace, impartial? si competent?. Ar trebui atras? atentia mediatorilor asupra existentei Codului european de conduit? pentru mediatori care ar trebui pus, de asemenea, la dispozitia publicului larg pe internet.

(18) În domeniul protectiei consumatorului, Comisia a adoptat o recomandare (1) care stabileste criteriile minime de calitate pe care organele extrajudiciare implicate în solutionarea amiabil? a litigiilor consumatorilor ar trebui s? le ofere justitiabililor. Orice mediator sau organism care intr? în domeniul de aplicare al acestei recomand?ri ar trebui încurajat s? îi respecte principiile. Pentru a facilita diseminarea informatiilor referitoare la astfel de organisme, Comisia ar trebui s? înfiinteze o baz? de date cu sistemele extrajudiciare pe care statele membre le consider? conforme cu principiile recomand?rii mentionate.

(19) Medierea nu ar trebui considerat? o solutie inferioar? procedurii judiciare din cauza faptului c? respectarea acordurilor rezultate în urma medierii ar depinde de bun?vointa p?rtilor. Prin urmare, statele membre ar

trebui s? asigure p?rtilor unui acord scris rezultat în urma medierii posibilitatea conferirii unui caracter executoriu continutului acestuia. Un stat membru ar trebui s? aib? posibilitatea de a refuza recunoasterea caracterului executoriu al unui acord numai în cazul în care clauzele acestuia sunt contrare dreptului s?u, inclusiv dreptului international privat al acestuia, sau în cazul în care legislatia acestuia nu prevede posibilitatea pentru continutul acordului respectiv de a dobândi caracter executoriu. Un astfel de caz ar putea fi cel în care acordul cuprinde obligatii care, prin natura lor, nu pot avea caracter executoriu.

(20) Continutul unui acord rezultat în urma medierii care a devenit executoriu într-un stat membru ar trebui recunoscut si declarat executoriu în celelalte state membre în conformitate cu dreptul comunitar sau national aplicabil. Aceasta se poate realiza, de exemplu, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenta judiciar?, recunoasterea si executarea hot?rârilor în materie civil? si comercial? (1) sau al Regulamentului (CE) al Consiliului nr. 2201/2003 din 27 noiembrie 2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hot?rârilor judec?toresti în materie matrimonial? si în materia r?spunderii p?rintesti (2).

(21) Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 prevede în mod expres c?, pentru a fi executorii în alt stat membru, acordurile dintre p?rti trebuie s? fie executorii în statul membru în care au fost încheiate. În acest sens, în cazul în care continutul unui acord rezultat în urma medierii si care priveste aspecte de dreptul familiei nu este executoriu în statul membru în care a fost încheiat acordul si în care este formulat? cererea prin care se solicit? conferirea caracterului executoriu, prezenta directiv? nu ar trebui s? încurajeze p?rtile s? eludeze legile acelui stat membru prin conferirea caracterului executoriu acordului într-un alt stat membru.

(22) Prezenta directiv? nu ar trebui s? afecteze normele din statele membre privind executarea acordurilor rezultate în urma medierii.

(23) Confidentialitatea în procesul de mediere este important? si de aceea prezenta directiv? ar trebui s? asigure un grad minim de compatibilitate a normelor de procedur? civil? în privinta modului în care s? se asigure protectia confidentialit?tii medierii în cadrul tuturor procedurilor judiciare în materie civil? si comercial? sau în cadrul procedurilor de arbitraj desf?surate ulterior.

(24) Pentru a încuraja p?rtile s? recurg? la mediere, statele membre ar trebui s? se asigure c? normele lor privind dec?derea si prescriptia extinctiv? nu împiedic? p?rtile s? fac? apel la procedurile judiciare sau la arbitraj în caz de esec al medierii. Statele membre ar trebui s? garanteze obtinerea acestui rezultat, chiar dac? prezenta directiv? nu armonizeaz? normele de drept intern privind termenele de dec?dere si de prescriptie. Dispozitiile privind termenele de dec?dere si de prescriptie din acordurile internationale, astfel cum au fost puse în aplicare în statele membre, de exemplu în domeniul dreptului transporturilor, nu ar trebui s? fie afectate de dispozitiile prezentei directive.

(25) Statele membre ar trebui s? încurajeze distribuirea c?tre publicul larg a informatiilor privind modalit?tile de contactare a mediatorilor si a organizatiilor care ofer? servicii de mediere. De asemenea, statele membre ar trebui s? încurajeze practicienii în domeniul dreptului s? îsi informeze clientii cu privire la posibilitatea recurgerii la mediere.

(26) În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstitutional pentru o mai bun? legiferare (3), statele membre sunt încurajate s? elaboreze, pentru ele însele si în interesul Comunit?tii, propriile tabele de concordant? care s? ilustreze, pe cât posibil, corespondenta dintre prezenta directiv? si m?surile de transpunere si s? le fac? publice.

(27) Prezenta directiv? vizeaz? promovarea drepturilor fundamentale si tine seama de principiile care sunt recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(28) Deoarece obiectivele prezentei directive nu pot fi realizate în mod satisf?c?tor de c?tre statele membre si, având în vedere amploarea si efectele actiunii pot fi realizate mai bine la nivelul Comunit?tii, aceasta poate adopta m?suri, în conformitate cu principiul subsidiarit?tii, astfel cum este prev?zut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proportionalit?tii, astfel cum este enuntat la respectivul articol, prezenta directiv? nu dep?seste ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(29) În conformitate cu articolul 3 din Protocolul privind pozitia Regatului Unit si a Irlandei, anexat la Tratatul privind Uniunea European? si la Tratatul de instituire a Comunit?tii Europene, Regatul Unit si Irlanda si-au exprimat dorinta de a participa la adoptarea si aplicarea prezentei directive.

(30) În conformitate cu articolele 1 si 2 din Protocolul privind pozitia Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea European? si la Tratatul de instituire a Comunit?tii Europene, Danemarca nu particip? la adoptarea prezentei directive, care, prin urmare, nu este obligatorie pentru aceasta si nu i se aplic?,

ADOPT? PREZENTA DIRECTIV?:

Articolul 1

Obiectivul si domeniul de aplicare

(1) Obiectivul prezentei directive este de a facilita accesul la solutionarea alternativ? a litigiilor si de a promova solutionarea pe cale amiabil? a acestora prin încurajarea utiliz?rii medierii si asigurarea unei relatii echilibrate între mediere si procedurile judiciare.

(2) Prezenta directiv? se aplic?, în cazul litigiilor transfrontaliere, în materie civil? si comercial?, exceptând acele drepturi si obligatii de care p?rtile nu pot dispune în conformitate cu legislatia aplicabil? corespunz?toare. Directiva nu se aplic?, în special, chestiunilor fiscale, vamale sau administrative si nici r?spunderii statului pentru actele sau omisiunile sale în exercitarea autorit?tii publice („acta iure imperii”).

(3) În prezenta directiv?, termenul „stat membru” înseamn? statele membre cu exceptia Danemarcei.

Articolul 2

Litigii transfrontaliere

(1) În sensul prezentei directive, un litigiu transfrontalier este acela în care cel putin una dintre p?rti îsi are domiciliul sau resedinta obisnuit? într-un alt stat membru decât cel al oric?rei alte p?rti la data la care:

(a) p?rtile decid s? recurg? la mediere dup? aparitia litigiului;

(b) medierea este impus? de instant?;

(c) exist? o obligatie de a recurge la mediere care reiese din

dreptul national; sau

(d) o invitatie este adresat? p?rtilor, în sensul articolului 5.

(2) F?r? a aduce atingere alineatului (1), în sensul articolelor 7 si 8, un litigiu transfrontalier este în egal? m?sur? cel în care procedurile judiciare sau arbitrale care au urmat medierii între p?rti sunt initiate în alt stat membru decât cel în care p?rtile îsi au domiciliul sau resedinta obtinuit? la data mentionat? la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c).

(3) În sensul aplic?rii alineatelor (1) si (2), domiciliul se determin? în conformitate cu dispozitiile articolelor 59 si 60 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001.

Articolul 3

Definitii

În sensul prezentei directive se aplic? urm?toarele definitii:

(a) „mediere” înseamn? un proces structurat, indiferent cum este denumit sau cum se face referire la acesta, în care dou? sau mai multe p?rti într-un litigiu încearc?, din proprie initiativ?, s? ajung? la un acord privind solutionarea litigiului dintre ele, cu asistenta unui mediator. Acest proces

poate fi initiat de c?tre p?rti, recomandat sau impus de instant? sau prev?zut de dreptul unui stat membru. Aceasta include medierea efectuat? de un judec?tor care nu este implicat în nicio procedur? judiciar? conex? litigiului în cauz?. Medierea exclude demersurile instantei sau ale judec?torului sesizat de a solutiona litigiul pe parcursul procedurilor judiciare privind litigiul în cauz?;

(b) „mediator” înseamn? orice tert chemat s? conduc? procesul de mediere într-o manier? eficace, impartial? si competent?, indiferent de denumirea sau de profesia tertului în statul membru respectiv si de modul în care tertul a fost numit sau i s-a solicitat s? efectueze medierea.

Articolul 4

Asigurarea calit?tii medierii

(1) Statele membre încurajeaz?, prin orice mijloace pe care le consider? potrivite, elaborarea unor coduri voluntare de conduit? si acceptarea acestora de c?tre mediatori si organizatiile care furnizeaz? servicii de mediere, precum si a altor mecanisme eficace de control al calit?tii privind furnizarea serviciilor de mediere.

(2) Statele membre încurajeaz? formarea initial? si continu? a mediatorilor pentru a asigura efectuarea unei medieri eficace, impartiale si competente far? de p?rti.

Articolul 5

Recurgerea la mediere

(1) O instant? la care a fost introdus? o actiune poate, atunci când este cazul si având în vedere toate circumstantele cazului respectiv, s? invite p?rtile s? recurg? la mediere pentru a solutiona litigiul. Instanta poate, de asemenea, invita p?rtile s? participe la o sesiune de informare privind recurgerea la mediere dac? astfel de sesiuni sunt organizate si sunt usor accesibile.

(2) Prezenta directiv? nu aduce atingere legislasiei nationale conform c?reia recurgerea la mediere, înainte sau dup? începerea procedurii judiciare, este obligatorie sau face obiectul unor stimulente sau sanctiuni cu conditia ca o astfel de legislatie s? nu împiedice p?rtile s? îsi exercite dreptul de acces la sistemul judiciar.

Articolul 6

Caracterul executoriu al acordurilor rezultate în urma medierii

(1) Statele membre asigur? p?rtilor, sau uneia dintre p?rti cu consimt?mântul expres al celorlalte, posibilitatea de a solicita dobândirea caracterului executoriu al continutului acordului scris rezultat în urma medierii. Continutul unui astfel de acord dobândeste fort? executorie, cu exceptia cazului în care fie continutul acordului este contrar dreptului statului membru în care este f?cut? solicitarea, fie dreptul acelui stat membru nu prevede posibilitatea conferirii acestuia un caracter executoriu.

(2) Continutul acordului poate dobândi caracter executoriu printr-o hot?râre, decizie sau act autentic emise de o instant? sau de o alt? autoritate competent? în conformitate cu dreptul statului membru în care a fost f?cut? solicitarea.

(3) Statele membre comunic? Comisiei denumirile instantelor judec?toresti sau ale altor autorit?ti competente s? primeasc? cereri în conformitate cu alineatele (1) si (2).

(4) Nicio dispozitie a prezentului articol nu aduce atingere normelor aplicabile recunoasterii si execut?rii în alt stat membru a unui acord al c?rui continut a dobândit caracter executoriu în conformitate cu alineatul (1).

Articolul 7

Confidentialitatea medierii

(1) Dat fiind c? este de dorit ca medierea s? aib? loc într-un mod care respect? confidentialitatea, statele membre se asigur? c?, cu exceptia cazului în care p?rtile hot?r?sc altfel, nici mediatorii, nici cei implicati în administrarea procesului de mediere s? nu fie obligati s? aduc? probe în cursul procedurilor judiciare civile si comerciale sau în cursul procedurilor arbitrale privind informatii rezultate din sau în leg?tur? cu procesul de mediere, cu exceptia cazului în care:

(a) acest lucru este necesar pentru considerente imperioase de ordine public? ale statului membru respectiv, în special pentru a asigura protectia interesului superior al copilului sau pentru a împiedica v?t?marea integrit?tii fizice sau psihice a unei persoane; sau

(b) divulgarea continutului acordului rezultat în urma medierii este necesar? punerii în aplicare sau execut?rii acestuia.

(2) Nicio prevedere din alineatul (1) nu împiedic? statele membre s? adopte m?suri mai stricte pentru a proteja confidentialitatea medierii.

Articolul 8

Efectul medierii asupra termenelor de dec?dere si de prescriptie

(1) Statele membre se asigur? c? p?rtile care aleg medierea în vederea solution?rii unui litigiu nu vor fi ulterior împiedicate s? initieze o procedur? judiciar? sau arbitral? privind respectivul litigiu ca urmare a împlinirii unor termene de dec?dere sau de prescriptie extinctive pe durata procesului de mediere.

(2) Alineatul (1) nu aduce atingere dispozitiilor privind termenele de dec?dere si de prescriptie din acordurile internationale la care sunt p?rti statele membre.

Articolul 9

Informarea publicului larg

Statele membre încurajeaz?, prin orice mijloace pe care le consider? potrivite, punerea la dispozitia publicului larg, în special pe internet, a informatiilor privind modalit?tile de contactare a mediatorilor si a organizatiilor care ofer? servicii de mediere.

Articolul 10

Informatii referitoare la autorit?tile si instantele competente

Comisia face publice, prin orice mijloace corespunz?toare, informatiile referitoare la instantele sau autorit?tile competente comunicate de c?tre statele membre în conformitate cu articolul 6 alineatul (3).

Articolul 11

Revizuirea

Nu mai târziu de 21 mai 2016, Comisia prezint? Parlamentului European, Consiliului si Comitetului Economic si Social European un raport privind aplicarea prezentei directive. Acest raport analizeaz? evolutia medierii în Uniunea European? si impactul prezentei directive în statele membre. Dac? este necesar, raportul este însotit de propuneri în vederea adapt?rii prezentei directive.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>